• Ce? Ediţia doi a proiectului Silent Rave început în mai 2009.
• Când? 27 martie 2010
• Unde? Bucureşti – unde exact alegeţi voi:

Note: There is a poll embedded within this post, please visit the site to participate in this post's poll.

În următoarea săptămână vom încerca să formăm grupuleţe şi în alte oraşe ale ţării, după care vom face publice mai multe detalii privint Silent Raveul.

Dacă vrei să te implici la organizarea flashmobului în oraşul tău, contactează-ne: contact@iflashmob.net.

Mai multe informaţii în următoarele zile. Înscrierile se vor face ca şi până acum, printr-un formular ce va apărea pe site săptămâna viitoare (după ce vom pune la punct toate datele flashmobului).

Ora întâlnire: 16:00.

Locaţia: Mall Vitan (Bucureşti).

Nr. flashmobberi: 30.

clip realizat de Ariel

Descrierea acţiunii:

Pe scările rulante dintre etajul 2 şi 3 vom forma un lanţ din indivizi ţinându-se de mâini, asemenea lanţului de la bicicletă. Lanţul va rula circa 1 minut, apoi întreg ciclul se va transforma în oameni bătând palmele unii cu ceilalţi (ce urcând cu cei care coboară). După aprox. încă un minut roata se rupe. Părăsim scara rulantă şi ne pierdem prin mulţime.

Mulţumim tuturor pentru participare şi partenerilor noştri amdoar18ani.ro şi artcrew.ro pentru suport!

Descrierea acţiunii: un grup de oameni se urcă în metrou, fiecare având un balon cu heliu (din acelea, care plutesc). Totul frumos, până se inchid uşile, iar grupul de persoane inspiră gazul din balon (subţiază foarte tare vocea). Am vorbit între noi şi am cântat “Domn, Domn Să-nălţăm”.

Scop: smulgerea din monotonie.

Data & Locaţia: 23 Octombrie, metrou, ruta Piaţa Universităţii- Piaţa Unirii.

Număr minioni: 23-25.

Mă aflam pe la jumatea vagonului. Uşile s-au închis iar eu încă nu auzeam nimica. Atunci am luat o gură mare de heliu şi am strigat în dreapta mea: “Aloooo! E cineva aici?” Toţi oamenii întoarseră capul spre mine şi rămăseseră şocaţi. O nebună care ţipă ca descreierata.
Şocul grozav a venit în momentul imediat următor, când un alt călător şi-a pierdut minţile şi a început să cânte “Am plecat să colindăm, domn, domn, să-nălţăm…”. Câteva secunde mai târziu colindul rula din toate colţurile vagonului cu voci piţigăiate, parcă scoase din desenele animate.

Film by Veve & Photos by NU

Mulţumim frumos din nou că aţi făcut chestia asta posibilă şi în special lui Claudiu pentru ajutorul cu baloanele!

Să fie vuiet! Să fie furtună! Să fie papucime!”

Descrierea acţiunii: Am venit cu papucii în Piaţa Universităţii, am aşteptat semnalul şi ne-am caftit zdravăn;

Scopuri: să ne facem o duminică faină; să oferim celor din jur o călătorie în afara monotoniei şi o poveste frumoasă;

Data & Locaţia: 20 septembrie, Piaţa Universităţii (spaţiul din faţa Teatrului Naţional);

Număr minioni: 25-35;

Poate puţin prea scurt flashmobul, însă a fost foarte distractiv. Trebuie să o mai facem o dată!

via ZeRo

via Cotidianul

via Cristealizari

This post is password protected. To view it please enter your password below:

Password:

Scop: înveselirea călătorilor din metrou.

Data & Locaţia: 25 iulie, metrou: ruta Piaţa Unirii- Izvor / Izvor- Piaţa Unirii.

Număr agenţi: 24

Ce ne-am propus a fost dificil, poate prea dificil, în condiţiile în care nu ne-a stat alături niciun chitarist şi nicio profesoară de muzică. Însă am reuşit: am adus bucurie, i-am determinat să ni se alăture şi le-am oferit ceva frumos de spus mai departe.

La ora 18:15 ne-am adunat toţi cei 24. Mai bine de o oră am petrecut-o pe iarbă, discutând şi simulând cântarea. La prima repetiţie am constatat că nu eram pregătiţi. Puţini aveam curajul să cântăm “Andrii Popa” din suflet, mai ales când o tanti avea să strâmbe din nas şi un paznic putea să ne ia de ureche.

La 19 şi un pic am coborât în subteran, unde ne-am urcat în primul metrou nou ce mergea spre Izvor. Spre marele nostru noroc, ne-am trezit cu paznic tocmai în vagonul în care aveam să cântăm. Rapid, ne-am deplasat un vagon mai spre mijloc şi am continuat misiunea. Andrii Popa a început să ruleze pe un telefon mobil, moment în care două cucoane din faţa mea au întors capul indignate, să vadă cine pune muzică în metrou. N-apucară bine să-şi comunice una alteia revolta, că deja începură vreo trei a acompania cântecul cu bătăi din palme. Undeva la stânga curgea primul vers din Andrii Popa. Scurt după s-au infestat şi scaunele din apropierea noastră şi am început să cântăm şi noi, cei ce stăteam tocmai în faţa cucoanelor. Una dintre ele îşi fixează privirea pe mine, cealaltă începe să râdă. Pentru mine asta deja anunţa succesul acţiunii.

La a doua strofă ne-am încurcat, unii au sărit la a “căci el are-o puşcă plină…” alţii au început cu refrenul. Aici s-a văzut făcut simţită nevoia noastră de profi de muzică şi de instruire.

Prima călătorie a fost o învăţătură de minte: trebuia să învăţăm să avem tupeu. Paznicul nu s-a atins de noi, s-a plimbat neputincios prin muzică şi atât. O călătorie nu fusese suficientă, aşa că ne-am urcat şi în metroul de întoarcere.

La un moment dat, am avut belele cu un paznic. Ne auzise el din depărtare şi sosi grăbit la noi pe la jumătatea cântării. S-a îndreptat spre doi şi le-a cerut pe un ton ridicat să înceteze, că nu e voie. Atunci noi, cei din zonă, ne-am oprit scurt. Îndată însă, cei din cealaltă parte a vagonului ne-au compensat, izbucnind într-un refren puternic. Paznicul s-a dus şi spre ei, i-a mai domolit. Degeaba, tocmai în momentul acela am reînceput noi furtunos. Am observat că tipe din faţa noastră au început şi ele să cânte iar cineva din stânga râdea copios de neputinţa paznicului.

Astea sunt doar câteva istorisiri de-ale mele. Dacă aveţi altele de adăugat (şi sunt sigură că aveţi), vă rog să ni le împărtăşiţi într-un comentariu pe pagina asta.

În ciuda faptului că atâtea n-au mers bine (încurcat versuri + nesiguranţă pe noi) am reuşit să aducem bucurie pe câteva zeci de chipuri.

Filmări de la Metroul Vesel

Mulţumim tuturor şi mai ales ARTCREW, fără voi n-ar fi fost posibilă chestia asta şi sperăm că v-aţi simţit bine.

Vrei să participi la acţiunile viitoare? Abonează-te la newsletter şi noi te anunţăm când se mai organizează ceva tare în oraş.

Scop: transformarea intrării în Herăstrău într-o suprafaţă de dans & Restaurearea bunei dispoziţii.

17 mai – ne-am întâlnit la o una din gurile de metrou de la staţia Aviatorilor, de unde ne-am deplasat uşurel spre intrarea parcului Herăstrău: locaţia target. 5 minute am dansat, fiecare pe propriile ritmuri după care ne-am risipit, transferând locul înapoi în realitate. După eveniment ne-am adunat în alt loc al parcului, mai exact la primul pod dinspre “mini-insulă” unde am umplut aerul de baloane.

Nr. agenţi: 30-40.

Mai jos sunt linkuri spre poze, filmări, impresii şi orice alte materiale legate de această misiune.

-Ariel a fost şi ne-a filmat, video-ul aici.

-Dragoş, el a făcut partea cu baloanele posibilă. El a descoperit soluţia, el a preparat-o şi el a fugit după beţe până la BricoStore. A filmat şi el, rezultatul aici.

-Tonycosus a prins Bubble Rave-ul;

-Andrei, Alex, Anca şi Bart au revenit cu păreri&impresii şi cu imagini.

-eu cu câteva imagini de la partea cu baloanele.

Toate imaginile la un loc sunt de găsit pe grupul iFlashmob.

Scop:  să umplem parcul e baloane;

Data & Locaţia: 17 mai 2009 / Parcul Herăstrău;

Nr. agenţi: aprox. 25;

Scop: Îngheţarea timpului.

Număr estimativ participanţi: 20-30.

La 12:00 am început să ne ivim în faţă la Curtea Veche, 20 de minute mai târziu am plecat 6 inşi la Curtea Berarilor (spre final ni s-au mai alăturat 2). Cu o mică întârziere ne-am amestecat în Piaţa Unirii şi am îngheţat în loc.

Misiunea a fost un succes. Ne-am simţit grozav, am cunoscut oameni noi şi ne-am umplut ziua cu ceva nou.